the master - voiam de mult sa-l revad, pentru ca prima oara cand l-am vazut m-a lasat destul de amortit in sensul in care habar n-aveam ce tocmai s-a intamplat da' stiam ca ceva s-a intamplat. habar n-aveam ce sa cred despre el. insa in timp, asa cum fac filmele care ajung sa conteze intr-un fel sau altul, imi tot reapareau in cap in tot soiul de imagini si tristeti si fetze schimonosite ale lu joaquin pheonix. vreo 3 saptamani. asa ca acum l-am revazut si pe faza fiind destul de la inceput, fara sa fiu in perpetuitate confuzionat de wtf is going on cu philip seymour hoffman si toata dementza aia, am luat filmul ceva mai in piept. filmul e pe atat de larg pe cat sunt de obicei filmele capodopericoase respectiv nu e nici despre trauma nici despre alcohol addiction si nici despre dragoste cat e despre confuzia generala a destinului uman care adesea pare sa se loveasca din cacat in cacat, se zbate un pic doar pentru ca la sfarsit sa se duca pe pula complet. povestea destinului uman spusa intr-un soi de soapta asa care se tot stinge pentru ca, nu-i asa, oricum who gives a fuck.
starred up - la categoria drame cu personaje imberbe incarcerate pline de furie eu am mai vazut cateva exemplare si as zice ca asta exceleaza la un singur capitol si anume un grup de consiliere pe care il au in puscarie astia si toate scenele sunt teribil de amuzante pentru ca maimutele incearca sa se dezmaimuteasca si sa faca anger management intre retarzi, incercand cu pasi mici sa se ajute chiar unu pe celalalt, da' fara sa para gay sau pizde, limite teribil de volatile. asa ca scenele astea au fost amuzante. In rest, e jucat cum ar trebui si asa mai departe dar chiar si asa imi raman doua filme mult mai in cap pe tema asta decat asta: Manic cu joseph gordon levitt si inca unu al carui nume l-am cam foarte uitat da' era destul de halucinant.
captain philips - vazut din greseala pe hbo pentru ca am decis la un moment dat cu intentie sa-l nu vad caci fuck captain philips. iar captain philips e exact asa cum ma asteptam respectiv more mega basina americaneasca de salvati cetateanu tom hanks the world be damned, sa desfasuram toate fortele armate marine de care suntem capabili (alea multele, e o statistica ceva gen ca america are vreo 30 de port-avioane battle-cruisere iar in rest exista vreo 8 in lume) deci sa ne aratam valoarea ca sa-i salvam curu lu tom hanks. auzisem ca exista un soi de personaj somalez de vreo oaresicare magnitudine in filmu asta da' pesemne ca astea-s basini pe care si le autospun critici americani retarzi ca sa faca filmu sa para mai putin white house down or some sloboz saving curu american si atotimportant a lu tom hanks si sa ne batem pe piept c-am scapat de tiganii somalezi care voiau sa fure si ei sa aibe ceva sa manance. cacatii dreq. si imi amintesc ca se vorbea despre filmu asta cand se vorbea la un mod oarecum serios, oare parca a avut si ceva nominalizari la oscar? Hahaha 6 nominalizari la oscar. Cata basina, wow. Too much american autofellatio for me.
Y tu mama tambien - Pentru ca aveam chef sa vad un film cu futai si asta era saracu pe lista de cam dintotdeauna. Cumva la reputatia pe care o are filmu asta ma asteptam sa fie mult mai hardcore, desi ce-i drept la un moment dat maribel verdu incepe in mod subit sa-i suga pula de adolescent a lu diego luna. Presupun ca ma asteptam cantitativ sa fie ceva mai mult. Oricum, Alfonso Cuaron cam foarte stie sa faca film si face din road-tripu asta cu 2 foarte adolescenti Gael Garcia Bernal si Diego Luna si o mega buna maribel verdu o explorare in toate lucrurile importante respectiv mexic si pizda. Replica care da titlu filmului apare intr-un moment destul de perfect iar finalul cu totu cred ca e unu dintre cele mai bune sfarsituri de film pe care le-am vazut in ultimu timp. Rar reusesti chiar sa double up with your whole movie doar prin final, iar filmul asta, ce-i drept, isi merita toata faima.
si schimbam registru in filme vazute in context intelectual la festival de film cu chestii aduse de la cannes
two days one night - un film al fratilor Dardenne care e aparent ca toate celelalte filme ale fratilor Dardenne ceea ce e foarte ok pentru ca n-am vazut nici un alt film de-al lor si ma simt ok stiind ca in consecinta nici nu tre sa vad daca asta tot cred ca e cam cel mai bun pesemne cu exceptia lu Rosetta care a luat si el palme d'or. Da' cum isi construiesc astia personajele milimetric e intr-adevar destul de spectaculos si asta pus si pe fatza foarte capabila a lu Marion Cotillard reiese o combinatie extrem de potenta. Marion e o femeie depresiva care incearca sa-si recapete jobul aflat in suspensie pe motiv de depresie doar ca pentru a face asta trebuie sa-i convinga pe cel putin 9 din cei 16 colegi ai ei sa voteze ca ea sa aiba job vs ei sa primeasca o prima de 1000 de euro. O premiza destul de perfecta pentru a explora umanitatea vs capitalismul cacacios in care ne aflam, iar Dardennii o fac foarte abil. Finalul as pune ca e vag dubios dar contine un soi de strop de speranta pentru umanitate si oameni depresivi de pretudindeni. Doar ca speranta asta e cam contrastanta cu restu filmului.
force majeure - film nordic cu o familie de nordici as fuck mergand in vacanta in franta sa schieze unde, cu prileju unei avalanse controlate care le da o sperietura da' atat, afla ca tatal capu familiei in situatie de forta majora isi ia iphone-u si ochelarii si o cam taie, v-am pupat. avalansa nu-i avalansa, ci doar praf, asa ca dupa cateva secunde tensionate de ecran complet alb tatal se intoarce la masa si se poarta ca si cum nu s-a intamplat nimic. chestiune care declanseaza o avalansa de data asta destul de pe bune in vacanta nordicilor din motivul ca femeia nordica incepe sa suspecteze ca sotul ei blond e un muist. sotul ei blond nu e gata sa come to terms cu muistu din el deloc si neaga in mod super dubios ca chiar a taiat-o ca ultimu muist. in peisaj mai apare si un cuplu prieten in care se declanseaza de asemenea o avalansa la auzul povestii astora iar vikingul mega barbos din cuplul asta incepe sa-si puna si el probleme la modu serios de el ce-ar fi facut. in fine, toata mizeria asta supureaza tot filmul ca la sfarsit sa primesti un mega faux happy end care nu face de fapt decat sa-ti dea un ultim impuls in directia conturarii unor personaje toate eminamente detestabile. deci un soi de haneke nordic foarte mizantrop - haneke nu stiu daca e mizantrop da' parca asta nu e unu din lucrurile de care l-as acuza. da' un film extrem de bun oricum.
Adieu au langage - Asta e un film facut de Jean Luc Godard in 2014 3D deci... pula mea. Nu ma asteptam sa fie nimic inteligibil avand in vedere ca se si cheama bye bye language si m-am asteptat corect si e foarte neinteligibil. Insa cadrele 3D care sunt compuse as opposed to home movies colorizate mega dubios (ce-i drept n-am mai vazut niciodata look de digital jegos facut 3D), da' cadrele care sunt destul de pe bune si in 3D se pisa pe tot ce s-a facut vreodata 3D dinspre hollywood. Nu ca asta ar fi fost foarte greu, am fost intotdeauna surprins de halul de neimaginativ in care se foloseste de-ampulea si doar ca sa fie 3D-u in filmele alea. JGD in vreo 4 cadre s-a pisat pe tot. In afara de chestia asta filmul extrem de confuzionant si apare intr-una un caine si citate filozofice din off in perpetuitate ceea ce am reusit sa ignor destul de usor da' chestia cu cainele aveam senzatia ca parca e un montaj din-ala eisenstein-ian in care pare ca cadrele sunt asociate dupa o logica interna foarte stricta, care-i aia, dracu stie. Pesemne ca se lega cu lucrurile filozofice spuse. Oare ca suntem caini? Oare ca cainii sunt mai buni? Oare ca cainii vad in culorile alea fluorescent-dubioase pe care le tot punea JGD pe ecran? Imi amintesc ca la un moment dat se zice din off ca cainii sunt singuru animal care te iubesc pe tine mai mult decat se iubesc pe ei insisi. Asta parea important. Oricum, ce pot sa zic, bravo lor.
