Monday, May 5, 2014

La vie d'Adele aka Blue Is the Warmest Cuntlour


Deci din start asta nu e nici cel mai bun, nici cel mai lung, nici cel mai lesbian dintre filmele de 3 ore cu pizde degeaba. S-ar putea totusi sa fie cel mai lesbian. Este, totusi, cel mai lesbian-comic, in efortul lui de a transmite lesbianismul profund care se intampla pe ecran cu fetele astea doua, filmul altminteri destul de cuminte si claustrofob-intimist, deodata pe la jumate, care jumate se intampla dupa o ora juma, se arunca in niste futaiuri lesbianiste care sunt comic de lungi. Si te intrebi, dar oare doamne Dumnezeule, de ce sunt atat de lungi scenele astea de frecat la pizda? Mai cu seama ca calitatea scenelor e undeva intre amateur porn si cheap staged amateur porn. Oare urmatorul Palme d'Or n-ar trebui sa se duca la X-Art? Sunt destul de sigur ca tre sa se gaseasca si-unu c-o fata cu paru albastru.

Oricum, departe de mine sa reprosez excese de lesbianism cu scissoring si tzatze in filme cu fete de 17 ani (I would also like to endorse, by this way, Jeune & Jolie al lui Ozon, care tot cu fete frantuze de 17 ani care se fut e; because French is nice). Deci departe de mine sa reprosez frecari de tzatze. Doar ca frecari de tzatze makes a good movie not. Pesemne ca scenele de gen ~10-15 minute in care se ling si fut in varii feluri sunt menite sa te imerseze in socul pe care-l resimte personaja principala cazuta deodata in putzul parului albastru, dar modu in care sunt executate si integrate chestiile astea in film, asa stangaci si never-fucking-ending, astea-s scenele de departe cele mai ridicole din film. Nici nu sunt asa importante de fapt, scriu atata despre ele pentru ca am o vaga banuiala ca poate au avut ceva de a face cu faptul ca filmul asta a luat Palme d'Or, pentru ca in afara de futaiurile astea filmul asta este altminteri ceva gen... at best, un film mediocru de 3 ore. Filmele de 3 ore oricum o sa aiba efectul asta de epic by default, cause you fucking commit 3 hours to them, asa ca se pot face multe in astea 3 ore. Iar filmul asta nu face cine stie ce cu tot timpul pe care i-l acorzi.

La categoria microscopie a dramei umane si degenerarea unei relatii dintre doi oameni in timp, Blue Valentine de exemplu loveste mult mai potent si cu acuratete, si are sub doua ore. Si are si Blue in titlu. Insa filmu asta e veiled under French ambiguous-bullshit mysticism and evanescence, ceea ce adauga alea ~67 de minute in plus. Da' fara sa-ti dea cine stie ce in plus pentru ele. Doar multi muci. La close-up. The muci... So much muci.

No comments:

Post a Comment