Sunday, November 9, 2014

naomi watts day

21 grams - cred ca l-am vazut de fapt si de drept o singura data si atunci in cinema si cand eram destul de mic. am avut niste sentimente vag ambivalente in legatura cu el la momentul respectiv, cred ca in principiu mi s-a parut cam lung da' totusi avea niste scene destul de puternice in el, imi aminteam muzica si niste imagini.

revazut acum are in continuare doua-trei probleme

1. are un inceput destul de galopant ceea ce-i da inspre mijloc un soi de burta
2. faptu ca-i supra stilizat cu imaginile super zgomotoase ale lu rodrigo prieto + muzica lu santaolalla peste e pe alocuri detrimental, respectiv atunci cand naomi watts iese din spital afland ca i-au murit sotul si copiii, sa bagi acorduri de santaolalla peste asta makes it somewhat cheap n-are cum sa nu. there is no pleasant sound to death. chestia asta se intampla prin varii locuri prin film intr-o asemenea masura incat drama si tot fucked up-nessul triunghiului dintre cele trei personaje e oarecum estompat cand vine impachetat in ceva ce suna atat de melancolico-contemplativ. pe cand atunci cand ti-au murit copiii si sotu si omu care are inima lu sota-tu te fute si vrei sa-l omori p-ala lucrurile-mi par undeva dincolo de melancolie. asa ca-si taie un pic singur craca de sub picioare la capitolul impact de tragedie
3. gimmick-u narativ pe care-l foloseste in care sare constant intre trei personaje si vreo trei planuri temporare, desi mi se pare o idee destul de buna in sine ca sa mentii perpetua chestia cu care traiesc oamenii astia in ei, spre sfarsit din motive care-mi par ca tin de executie gimmicku-si pierde din justificare, pare cam grabit, si in consecinte incepe sa atraga atentia asupra gimmickului in sine si nu a tragediei. motiv pentru care mi se pare si vag ratat filmul spre sfarsit

altminteri este filmul care a facut din sfarcurile lu naomi watts niste adjective, iar charlotte gainsbourg of lars von trier fame e in filmul asta ceea ce a fost o surpriza placuta. e cam ultimul film cu benicio del toro in care asta e bun as fuck, nu stiu ce-a mai facut foarte notabil dupa in afara de wolfman in care e varcolac. dar da actorii sunt toti foarte buni, suprastilizarea le taie un pic din elan.

sunlight jr. - pt ca random imdb film starring naomi watts. 2013 ea si Matt Dillon sunt un cuplu foarte jos in foodchainu capitalist american respectiv el alcoolic inutil in scaun cu rotile iar ea muncitoare la 7-11u numit sunlight jr de unde se chinuie sa-si plateasca camera la motel in care locuiesc. lucrurile merg destul de prost si greu da' ei par sa se inteleaga bine, ea ramane insarcinata si ei par sa se pregateasca cu voiosie de aceasta noua provocarea, ea-si pierde jobu de la sunlight jr asa ca-si pierd casa si n-au unde locui. el bea si dispare, ea se duce si avorteaza, el apare si-i zice ca ii place de ea oricum si-ar mai vrea sa fie impreuna. un film a carui utilitate e destul de dubitabila dincolo de a ilustra o poveste destul de basic de very poor white people struggling in america. poate ca sfarsitul ala in care avorteaza ar putea fi unul controversial (?) pentru audientele americane, de se termina chiar asa in el intr-o asemenea masura incat pare ca tot filmul e un testimonial pentru de ce avortu e necesar si bun uneori ca sa nu mai aduci copii pe lume pe care tre sa-i cresti in masina ca altceva n-ai. ok. da' o tentativa destul de timida in directia asta care in consecinta nici nu reuseste cine stie ce in afara de a-i pune pe matt dillon sa joace un alcoolic in scaun cu rotile si naomi watts o white trash ignoranta da' cu suflet bun. si sfarcuri. ma rog, filme de actori i guess.

king kong - pentru ca de-asta am vrut sa revad filme cu naomi watts ca am revazut din nou sfarsitul de la king kong pe care altminteri cred ca l-am vazut de vreo 4 ori. putine lucruri mai am de spus despre filmul asta in afara de faptul ca e o ilustrare extrem de frumoasa a replicii din final cu "it was beauty killed the beast". e unul dintre cazurile in care abordarea larger than life hollywoodiana ia chestia asta si-i confera dimensiunile fantasmagorice pe care si le merita, astfel incat tot filmul imi pare ca un basm. mai sunt si alte lucruri of note pe-acolo cu si despre cinema si figura lu denham care e combinatii de varii regizori zelosi de prin istorii, da' mult dincolo de astea filmul asta e pur si simplu cinema pentru ca beauty killed the beast.

No comments:

Post a Comment