Cat e ceasu?
Am 24 de ani.
The fucking wastelands.
Nu am timp si rabdare. Trebuie s-o vad tot timpul. Trebuie s-o simt la marginile pielii, s-o vad si s-o ating tot timpul. Nu conteaza ca e iluzie. Nu conteaza ca e varianta ieftina. Imi trebuie. De fiecare data. Nu mai am timp. Nu pot sa stau sa aflu. In fata ochilor mei va sta doar ce voi chema. Pentru ca destul. Pentru ca gata. Pentru ca nu mai avem.
The fucking wastelands.
Nu mai am timp. O sa ma scald in lumina ei constant. E reala fix cat vreau eu sa fie reala. La fel ca toate lucrurile.
Dar spre deosebire de timp.
Da' s-a terminat. S-a terminat de cateva ori si se tot termina.
Si tot incepe de fiecare data. Deci cum reincepe? N-are sens niciodata. Si totusi se duce. Normal ca filozofii s-au blocat la timp. N-ai ce-i face. Faptul ca incepe de fiecare data. Nu poti decat sa i te inchini. Iata aceasta forta mai mare decat fortele. Nu e pentru cuvinte. Normal ca s-au blocat.
Ce mistere cosmice sa cauti? Iata, timpul. Si cu asta s-a terminat.
Si dupa aia incepe.
Uite-l cum se duce. Si de fiecare data aceeasi sansa. Si de fiecare data acelasi nu. Nu mai am timp.
Si nici macar nu stiu cat e ceasu. Atata lucru?
No comments:
Post a Comment