Villeneuve (1)

Polytechnique (2009) - Pentru ca vreau sa vad toate filmele lui Dennis Villeneuve pentru ca omul are in mod evident ceva cinematografic in cap, indiferent de ce cum si despre ce face filme. Asta e un film alb-negru de 70 de minute despre university shooting-ul din 1989 Montreal, cand un dement trist s-a hotarat sa impuste femei ca-s feministe. Asa ca eram destul de curios cum abordeaza domnu Villeneuve ecranizarea unei astfel de intamplari.

Si o face vag memorialistic, vag cinematografic-jucaus, fute structura timpului in niste feluri vag reminiscente de Elephant. Respectiv incepe direct cu moneyshot-ul cand intra ala si incepe sa traga, dupa aia sare inapoi si apoi inainte si tot asa. Dar curiozitatea mea era mai degraba vizavi de ce cauta filmul asta totusi el, ca film, si ce vrea sa arate. Si se disimuleaza niste interes pentru varii personaje care sunt prinse-n mijlocul lucrurilor dar de fapt ce se imortalizeaza aici e un soi de mohorare. Filmul in sine este o bucata de tristete. Filmul e destul de suparat intr-un mod destul de matur si rezervat. Dincolo de artificiile structurale se intampla niste imagini destul de bantuitoare cu zapezi in alb-negru. Si, dincolo de melancolii nămetice, sunt vreo 3-4 cadre in film in care camera e rasturnata in varii feluri pentru ca pana la urma sa revina intr-o perspectiva normala. Asta e totusi destul de frumos si e maximum de intruziune estetica pe care si-o permite domnu in film. Pentru ca la sfarsit totusi sa fie un cadru de final un trav lung rasturnat pe un coridor lung de facultate care totusi nu-si revine in perspectiva normala. Si apoi se termina. Si lumea ramane cu susul in jos. Si apoi apare In Memoriam: ... ... etc Deci filmul destul de reusit in a-ti da oportunitatea de a contempla evenimentul si a simti apoi un soptit "mda... nasol"

Din punctul asta de vedere, al unui overview, e ceva mai matur si abil decat Elephant, pentru ca-ti da sansa de un oaresicare catharsis - ce-i drept, e si facut la 20 de ani dupa masacru. Elephant care a fost facut destul de in timp ce socul evenimentelor inca mai rasuna, pluteste mai degraba in absurditatea intamplarii si mocneste de niste nedreptate. Amandoua totusi foarte interesante la capitolul cum sa abordezi o aberatie de asemenea magnitudini.