Silence

Estetic singura promisiune pe care o oferea Silence din trailer era fatza lu Adam Driver care era indeajuns de sculptata cat sa te transporte un pic in 1640. Surpriza, Adam Driver apare vreo 10 minute din cele 161 pe care si le rezerva Scorsese sa epateze cu etosu lui cretin. In rest e Spiderman. Spiderman care incearca sa planteze cuvantu domnului pe insulele japoneze si tot nu reuseste. Mi-e din ce in ce mai scarba de retardarea asta cu actori faimosi plasati random in filme din rezonuri de marketing. Ce cacat de treaba are fatza lu Spiderman cu martirizari cretine? Cum ar trebui sa-l iau eu in serios pe acest tanar hipster care ar trebui sa fie consumat de preocuparea lui pentru directia spirituala a japonezilor medievali? Am inteles ca initial in locul lui trebuia sa fie Gael Garcia Bernal, macar ala n-are o fatza vanduta cu totu.

Dincolo de problema asta care te loveste la fiecare cadru, filmu asta e o compromitere penibila a lu Scorsese ca om. El care s-a tot luptat cineastic de-a lungu vietii cu variate valente cretine care-l unduie. Incepand cu Small Streets, care e singurul valabil pe tema asta, unde justifica fapul ca e greu sa fii cretin in urbanizarea asta de azi, ca poti sa te rogi tu cat vrei da' atata timp cat capitalismu te impinge sa vinzi femei e greu sa fii un bun cretin. Dupa aia si-a bifat Iisusu si alte prostii ca spre sfarsitul vietii sa faca acest opus atotimportant despre cum chiar daca iti renegi cretinitatea, de fapt poti totusi sa ramai un bun cretin si sa crezi in Tati. Filmu asta chiar e facut cu sinceritate pentru populatia cretina ingurgitoare de mituri cu pseudo-martiri si probleme. Motiv pentru care s-a si proiectat prima oara la Vatican si s-a dus Scorsese sa-l arate la toti preotii sa arate ce evlavie mare are el.

Doar ca daca nu esti strapuns tot de fiorul Tati, filmu asta e despre niste amarati schizofrenici care tot incearca sa se lupte pentru dreptu lor la libera adunare. Tocmai pentru ca e facut cu atata simtire si onestitate, sa vezi filmul asta din afara nu face decat sa-ti accentueze anxietatea vizavi de calibru de imbecilitate de care esti inconjurat. In loc sa simt cum creste miru-n mine m-am gasit de partea japonezilor care ofereau niste argumente de bun simt vizavi de ce nu vor cretinatatea asta la ei pe tarla. Ca nu. Ca e periculos, ca sunteti prea prosti. In mod normal sunt la un nivel decent de toleranta vizavi de obiceiurile spirituale ale oricui. Da' tonu filmului astuia si lungimile lui sunt practic facute sa te scoata din mintile necretine. Cum sa poti sa vorbesti cu cineva care crede in mod real, si-s concursuri de care crede mai tare, ca exista un big Tati caruia tot trebuie sa-i ceara scuze. Este in top 3 cele mai aneantizante lucruri posibile la nivel de ce posibila valoare ar putea sa aiba viata umana. Si daca tu iti virezi viata dupa ce spune Tati, e cel mai neinteresant lucru posibil pentru mine. Ai putea la fel de bine sa fii un caine. Si esti de fapt, o oaie, asa cum spune Tati. Si daca tu te consideri o oaie si te comporti ca atare, de ce ar trebui sa-ti dau eu prerogative de om? Fii oaie. E ok. Unii oameni vor pur si simplu sa fie oi. Oamenii astia nici nu exista. Bine ca sunt 7.5 miliarde de oameni in lume acum. Sa mai creasca turma.

Cum ar trebui sa existi pe planeta asta inconjurat de oamenii astia care traiesc in mod evident pe o cu totul alta planeta? Sansele oricum de dialog real mi se par neinteresante si daca ar exista.

Ei bine, filmul asta e despre cum oaia Scorsese isi face datoria fata de Tati si arata ca e o oaie cuminte de fapt. Asta nu ar fi in sine descalificant pentru ca au mai existat manifestari artistice manate de Tati care au ramas valide. Cum ar fi Renasterea. Din pacate distanta calitativa dintre Renastere si ce caca Scorsese aici pe anusul lui cretin e mare. E penibil si confuz, lung si degeaba. Dar pesemne ca voia sa-si incheie viata pe o nota cretina.