#247

MacBeth (2015) - Momentul in care mi-am ridicat decisiv spranceana in sus a fost a treia oara cand se intampla ceva actiune mediu-groteasca cu injungheri si sangi si filmul taie la un cadru in care personajul e intr-o alta stare, cumva ganditor. Astea sunt genul de lucruri care poate arata bine in teorie but less so intr-o executie mediocra a unui high-concept deja greu de vandut. MacBeth injunghie la rege si sare sange / cut MacBeth pe marginea patului ganditor/disperat / cut back to stabbing etc. Si-o cam tine in vena asta tot filmu. Are niste momente din-astea vag experimentale care incearca sa-ti induca niste mood din intamplari subite de imagini. Ele n-ar fi rele in sine, doar ca mood-ul pe care ti-l insereaza e ceva de calibru si sensibilitate 300. Si ce-i drept, ca 300 arata mai bine decat 300. Nimereste estetica de prafuiala si lanci cumva mai interesant si
mai aproape de comicsuri decat chestia pe steroizi a lu Zack Snyder. Doar ca e Shakespeare cu 300. Si asta e cam dubios.

Oricum nu prea intelegeam ce ziceau in engleza. Si accentele pe text vin in intervale dubioase si nu tocmai ideal implementate. Si mai si furam la bucati din ele traduse in romana. Si atunci e ca si cum auzi juma de melodie si restu o citesti pe note. Stiu ca erau ceva replici tari in chestia asta si am senzatia c-am prins doar cam coada de la vreo 3.

Deci un 300 vag decent, cu addendumul enervant ca isi dovedeste misguidedness-ul intr-una cand de fiecare data cand nimereste un cadru interesant sare repede la unu lung si neinteresant. Way to know your strengths.


I Smile Back (2015) - Un soi de mini-tentativa de Nymphomaniac varianta suburban USA wife starring Sarah Silverman. Are copii si sot si filmul incepe cu ea uitandu-se pe geamul de la baie cum ei se joaca afara in timp ce ea trage pe nas niste intensitate. Si se tot gaseste trasa-n tot felul de lucruri, cum ar fi pula de strain. In momentul maxim atentat Nymphomaniac se masturbeaza pe o carpeta cu jucaria de plus a fiicei care doarme langa ea. Doar ca lucrurile astea sunt in pericol de a da in caricatura impotenta daca nu sunt puse pe fundament personajic bine elaborat. Si aici e cam asa si asa. Sarah Silverman joaca misto si e destul de credibila si se vede ca se straduieste. Da' e ceva un pic off la cum se raporteaza filmul la personaj. Ii da daddy issues si niste lucruri standard si apoi atenteaza niste caldura ca apoi s-o lase singura oarecum blamata. Iar asta nu e teribil de interesant. Si tre sa ai si un pic de niste coaie ca sa faci ceva alftel decat blamant pe tema asta. Si americanii stau foarte prost la capitolul coaie sociale oricum ca-s prea ocupati sa fie ofensati de cuvinte.


Before We Go (2014) - Pentru ca Chris Evans e simpatic si uite c-a regizat si el un film si pentru ca Alice Eve e intotdeauna simpatica intr-un fel sau altul. Deci numai niste simpatici. Poveste Before Sunrise-ish, cu doi indivizi care dau intamplator unul peste altul fiecare la ananghia lui si petrec o noapte in care-si impacteaza vietile intr-un fel sau altul. Inceputul e vag stangaci si formulaic da' cumva rezolva niste lucruri destul de repede astfel incat dupa 30 de minute credeam ca filmul s-a terminat si acum ce se intampla? Amuzant e ca cumva stangacia cu care se executa toata chestia ii da si gradul de ingenuitate de care se bucura.

Bone Tomahawk (2015) - Orice ar fi putini oameni mustacesc asa pe bune cum o face Kurt Russel. Pentru filmul asta argument dincolo de posterul asta cu mustata aia pusa pe treaba nici nu trebuie. Asa ca filmul a inceput si mi se parea ca it's doing a pretty poor job with suspension of disbelief. Cumva camera si lumini amatoricesti si clumzy, un vest salbatic facut pe repede. Da' cumva la modul la care evolueaza filmul ulterior, intr-un survival horror destul de genuine se justifica inceputu ala cam B-series-ish. Niste indieni canibali, ultimul rang de indieni, niste indieni pe care nici indienii nu-i plac, ataca random un stabiliment de pe frontiera si rapesc sotia unui om suparat si pe ajutorul de serif. Asa ca Kurt Russel sefu la serifi cu Patrick Wilson sefu la suparati si inca doi pleaca dupa ei sa-i caute. Misiunea e declarata stupida de la inceput, iar sefu la suparati are si o tibie rupta si merge in carje. Da' onoarea pe frontiera e mare lucru, si daca tre sa te duci dupa canibali, pai atunci trebuie sa te duci dupa canibali. Pe drum se vad niste cadre frumoase ca la destinatie sa se intample un minimum de torture porn cat sa-i puna o caciula horror la calatorie. Si e pana la urma o combinatie destul de misto, sustinuta intr-o parte considerabila de mustata lu Kurt Russel.

Sarah Prefers To Run (2013) - Gasit cumva pe filiera canadiana Villeneuve. Film facut de o echipa de gagici despre o tipa care nu stie foarte multe alte lucruri despre viata ei dincolo de faptul ca ea vrea sa alerge. Ca ea prefera sa alerge. Filmul o urmareste pe fata asta niste timp, cat incearca sa isi avanseze cariera de alergatoare si ilustreaza foarte finut niste oscilatii in viata asta dusa cu ochelari de cal pe cap. Ea se casatoreste cu un random ca sa primeasca niste bani de la stat, refuza categoric orice soi de legatura cu tipul cu care s-a casatorit si locuieste, si intre timp camera sugereaza ca ei i-ar scapara ochii mai tare la femei. Dar fata fiind si ea asa finuta ca miscarile de camera, e destul de departe de a-si asuma asemenea devieri de la traseul normalitatii. Asa ca ea tot alearga.