A durat vreo 4 zile sa vad filmul asta. Ceea ce nu cred ca e un lucru bun despre film. M-am uitat la el pentru ca nu stiu cum am dat peste el si era film austriac si aparent propunerea austriecilor pentru oscarul strain de anul asta si io mai vazusem in urma cu ceva timp intamplator tot un film austriac, care se chema Revanche. Care aparent a fost nominalizat pentru oscaru strain in 2009. Si cum mai vauzsem deja un film austriac, ma simteam pregatit. Cause, you know, Haneke and shit. Oare ce-o fi pe dealurile austriece? Aici, in Die Wand, plictiseala.Revanche era despre un tip care jefuieste o banca cu gagica-sa prostituata si un politist ii impusca gagica in timp ce incearca sa fuga. Drept pentru care se duce in padure ii gaseste nevasta si-o tot fute. Revanche. Trailerul e asa:
Filmul e lung ca dracu insa, si la moment nu mi s-a parut ca-i indeajuns de bun cat sa se justifice tot travaliu' si totusi mi-a cam ramas in cap. Personajul principal e cam extrem de bun si are niste imagini pe-acolo prin padurile austriece care-s destul de memorabile. Si un plus, isi rezolva filmul in imagini, ceea ce Die Wand esueaza complet in ciuda subiectului.
El e despre asta:
O tanti se gaseste subit izolata in padure de un zid invizibil. Aparent filmul e dupa o carte austriaca foarte austriac-importanta pentru secolul 20. Deci riding on the All is Lost train, tot filme cu oameni izolati prin locuri. Doar ca macar All is Lost tacea, si te lasa sa te uiti la imagini. Filmul asta e luat din carte la modul cam cel mai prost posibil, respectiv ai o ora 40 de ilustratie cu tanti asta pierduta pe coclauri si in permanenta voice-over-ul ei narand peste, explicandu-si toate simtamintele izolante. Undeva dupa o ora (in caz ca nu era deja dupa primele 5 minute), voice-over-ul asta devine extrem de agasant si nu face decat sa mascheze inabilitatea regizorului de a-si conecta peisagistica cu personajul principal. Rezulta un film filmat oaresicum turistic, care nu ca nu reuseste sa-si concentreze propria directie estetic, da' nu reuseste nici macar sa ilustreze cacatu de voice-over care e intr-una intr-una. Si e un set-up de 90 de minute pentru un climax a carui miza se rezolva, pana la urma, tot in voice-over. Si asta se cheama not being able to convey ideas visually. Asa ca atunci cand vine, dupa toata plictiseala si turisticareala din primele 90 de minute, vine si tot din vocea aia de cacat, te doare la pula. Are vreo doua momente bune, cu caprioare impuscate rostogolindu-se la vale in slow motion, da' cam atat. In rest e destul de text-book failed adaptation facut de un regizor in mod evident nu indeajuns de capabil incat sa traduca in vreun fel relevant cartea aia in imagini. Asa ca rezulta, in consecinta, o colectie destul de ok de imagini cu fototapet (my fav):
Si major Caspar David Friedrich-isme (my fav):
With a little constant winter side of Bruegel (so fav):
Da' din pacate toate astea impreuna nu fac un film.
No comments:
Post a Comment